Acum o luna spuneam ca:"Zambetul e cheia zilei!"...iar acum ma consider ipocrta..nici eu n reusesc acest lucru..nu mai reusesc sa zambesc..oricat as incerca....Ma simt uitata intr-un dulap..pe care s-a pus praful...si sunt o fiinta efera..ma doare aceasta nepasare de care sunt inconjurata....acum regret multe clipe..multe decizii...Mi-e dor de jucarii ..de copilarie....atunci cand tot universul era al meu si nimic sau nimeni nu ma fura din lumea fericiri..imi placea sa fac oamenii sa rada...imi placea sa fiu privita..acum prefer sa ma ascnd intr-un colt si sa stau nemiscata...numai cu gandurile mele...
Prietenii incerca sa imi patrunda din nou trupul...dar sunt pierduta ...m-am inchis in mine odata cu tacerea eterna....Mi-e frica....Mi-e dor..Mi-e prea cald....Sunt prea plictisita....Vreau NOUL MEU!

Mentiune la concurs cu pozele astea cred ca e destul de multumitoare nu?

Cuvinte in vant

Ma simt obosita.. extenuata... starea mea de spirit continua sa fie asa cum am mai zis..foarte proasta...din veselie o dau o tristete din ras o dau in plans...
Aseara ma bufnit plansul dintr-o data.. mi-a fost rau toata noaptea...nu am dormit deloc..si acum ma simt ca si un mort..rece si fara minte...
M-am plimbat cu Alexa...am crezut ca plimbarea ma va revigora...ma va face sa uit de toate ale mele si sa ma iau cu alte lucruri.. dar nu a fost asa... a fost o plimbare reusita.. dar sunt plictisita.. sunt satula sa-mi mai ascund adevarata fata.. vreau sa-mi arat sentimentele pe fata .. dar nimeni nu-mi da sansa asta...
Toti trag de mine in colo si in coace... mma vrea note extraodinar de mari... tata parca e cazut din luna.. buniica sta pe un norisor... profesorii zic ca nu dau tot din mine.. prietenii deja sunt plctisiti de prezenta mea...Incep sa uit lucruri importante... sa ma pierd in neant....aproape in fiecare seara imi este rau... mi-am facut analizele si au iesit foarte prost... nu mai am rezultate in nimic....am momente in care nici nu amis tiu ce e cu mine....prietenel imiz ic ca sunt ca o stana de piatra... nu mai pot atenta la nimic... uneori parca uit si sa respir...mi-e sila de adolescenta.. mi-e sila de viata...de timp..
Mi-a inspirat starea asta.... nu cred ca am cerut niste lucruri exagerate.. am vrut atentie...am vrut sa ma simt si eu alintata.. sa ma simt odihnita..ei m-au lasat atunci cand mi-a fost greu.. nu am tupeul sa le zic ce-mi dorresc desi in fiecare zi ma intreaba... nu am tupeul sa le zic adevaraul....pentru sunt prea constienta de starea lor...si singur nu amandoi ar fi de acord.. unul dintre ei sigur ar avea de comentat ceva..toti au de lucru.. toti au reaba..dar cand am avut de zis ecva.. ma bagat cineva in seama?.. nu.. ei cred ca eu sunt perfecta..si daca nu sunt.. trebuie sa fiu.. dar nu mai ajung la asteptarile lor... ma depasesc...Poate imi dorec prea multe.. oricum.. am renuntat la multe vise...si o sa mai renunt
Nu stiu cum sa inchei..sper sa fie mai bine....adika o sa incerc sa fie mai bine.. o sa-mi impun... nu conteaza interiorul in acele momente ci doar exteriorul..
Fericirea costa clipa vietii!